Fii tu insuti!

scris de Catalin Lazar, psihoterapeut

Fii tu insuti este un indemn unanim agreat pe care l-am vazut vehiculat adesea in ofertele de pozitivare. La prima vedere pare implicit valabil dar este complet inutilizabil ca atare si nu valoreaza mai mult decat o bataie incurajatoare pe spate, aplicata unui om caruia ii merge rau si ii spui: fii mai optimist!

In general oamenii iubesc ideea de a fi ei insisi pentru ca apeleaza la un intreg potential de succes pe care il poarta fiecare cu sine si care se afla in opozitie cu inhibitiile si temerile care ii blocheaza sa se mainfeste in deplina libertate.

Cum sa fii tu insuti daca nu te vei fi cunoscut? Paradoxul este ca cei care isi doresc sa devina ei insisi, sunt nemultumiti de cum sunt ei in prezent.  Prin urmare, pentru a deveni tu insuti, trebuie sa schimbi ceva in felul in care esti acum.

Ei bine, schimbarea este posibila dar nu o poti face daca nu schimbi ceva in ceea ce ai facut pana acum. Daca realizezi ca ti-ai propus de multe ori sa ai succes intr-o anumita privinta si ai incercat de multe ori fara rezultate, e bine sa admiti realist lucrul acesta si sa incerci altceva. Este greu, poate imposibil, sa obtii alte rezultate procedand in continuare la fel ca pana acum.

Sa intri intr-un proces de dezvoltare personala cu o persoana pregatita sa asiste profesional in aceasta directie, poate fi mai eficient decat sa ramai in expectativa sau sa urmaresti speach-uri motivationale. O astfel de persoana iti va oferi o oglinda activa, un plus real de obiectivite si feed back-ul necesar ca sa te cunosti si sa poti sa te schimbi. Iti vei vedea si intelege problemele, limitarile dintr-o perspectiva la care nu te-ai gandit pana acum si vei gasi solutii eficiente la dificultatile cu care te confrunti.

Pe langa ideea de „a fi tu insuti”, am intalnit adesea afirmatia ca “ceilalti trebuie sa ma accepte asa cum sunt!” Pe bune? Cineva care s-ar exprima mai pitoresc, ar exclama, nu zau sau WTF (daca vrea sa para mai cool)! Gandeste-te putin ce vrei sa accepte ceilalti de la tine dupa cum nici tu nu accepti (in mod normal) orice de la ceilalti...

Pretentia ca ceilalti sa te accepte asa cum esti, are o anumita componenta de infantilitate in ea. Daca ma iubesc, daca tin la mine, trabuie sa ma accepte oricum. Si de aici incepe un intreg joc narcisic legat de propria valoare si cum este ea apreciata, recunoscuta de ceilalti.

Aceasta mergea, poate, in relatia cu mama, cu parintii, dar nu merge nici in cuplu, nici in societate si mai ales la varsta adulta. Chiar daca foarte multa lume face asta, pentru ca foarte adesea proiecteaza (adica atribuie de o maniera inconstienta) aspecte, asteptari legate de figurile parentale, asupra persoanelor din jur. Atunci cand cunosc aceste persoane si ele inseamna ceva pentru ei, se asteapta ca acestea sa reactioneze conform schemelor proprii, dobandite in copilarie, uneori chiar le imping sa...  

Cum vrei sa te accepte ceilalti? Daca esti  un gen care are multe probleme si ai obiceiul sa te agati de ceilalti, sa te plangi, sa cauti permanent intelegere si suport afectiv sau material, s-ar putea sa constati ca ceilalti te vor ajuta pentru o vreme, dar la un moment dat o sa li se acreasca si te vor evita. Daca te izolezi si nu iti cultivi sau intretii relatiile, eviti interactiunile, s-ar putea sa ramai in izolare, poate asteptand...

Daca in interactiunile tale, manifesti sarcasm, agresivitate, neseriozitati si inconsecvente, pretentii absurde, vreai sa dispui de ceilalti sau te folosesti de ei, cum poti sa pretinzi sau sa speri ca ceilalti sa te accepte asa cum esti? Cat de realist si de eficient este sa ai asemenea asteptari?

Si atunci, ce inseamna sa fii cu adevarat tu insuti, pentru ca ai parte de interactiuni si situatii de viata multiple, cu succese si insuccese, in care reactionezi mai bine sau mai putin bine, esti sau nu esti apreciat... Cand esti tu insuti? Cum esti tu insuti atunci cand esti tu insuti? Cum vrei sa devii tu insuti?