Treceți la conținutul principal

Fii tu insuti!


scris de Catalin Lazar, psihoterapeut

Fii tu insuti este un indemn unanim agreat pe care l-am vazut vehiculat adesea in ofertele de pozitivare. La prima vedere pare implicit valabil dar este complet inutilizabil ca atare si nu valoreaza mai mult decat o bataie incurajatoare pe spate, aplicata unui om caruia ii merge rau si ii spui: fii mai optimist!

In general oamenii iubesc ideea de a fi ei insisi pentru ca apeleaza la un intreg potential de succes pe care il poarta fiecare cu sine si care se afla in opozitie cu inhibitiile si temerile care ii blocheaza sa se mainfeste in deplina libertate.

Cum sa fii tu insuti daca nu te vei fi cunoscut? Paradoxul este ca cei care isi doresc sa devina ei insisi, sunt nemultumiti de cum sunt ei in prezent.  Prin urmare, pentru a deveni tu insuti, trebuie sa schimbi ceva in felul in care esti acum.

Ei bine, schimbarea este posibila dar nu o poti face daca nu schimbi ceva in ceea ce ai facut pana acum. Daca realizezi ca ti-ai propus de multe ori sa ai succes intr-o anumita privinta si ai incercat de multe ori fara rezultate, e bine sa admiti realist lucrul acesta si sa incerci altceva. Este greu, poate imposibil, sa obtii alte rezultate procedand in continuare la fel ca pana acum.

Sa intri intr-un proces de dezvoltare personala cu o persoana pregatita sa asiste profesional in aceasta directie, poate fi mai eficient decat sa ramai in expectativa sau sa urmaresti speach-uri motivationale. O astfel de persoana iti va oferi o oglinda activa, un plus real de obiectivite si feed back-ul necesar ca sa te cunosti si sa poti sa te schimbi. Iti vei vedea si intelege problemele, limitarile dintr-o perspectiva la care nu te-ai gandit pana acum si vei gasi solutii eficiente la dificultatile cu care te confrunti.

Pe langa ideea de „a fi tu insuti”, am intalnit adesea afirmatia ca “ceilalti trebuie sa ma accepte asa cum sunt!” Pe bune? Cineva care s-ar exprima mai pitoresc, ar exclama, nu zau sau WTF (daca vrea sa para mai cool)! Gandeste-te putin ce vrei sa accepte ceilalti de la tine dupa cum nici tu nu accepti (in mod normal) orice de la ceilalti...

Pretentia ca ceilalti sa te accepte asa cum esti, are o anumita componenta de infantilitate in ea. Daca ma iubesc, daca tin la mine, trabuie sa ma accepte oricum. Si de aici incepe un intreg joc narcisic legat de propria valoare si cum este ea apreciata, recunoscuta de ceilalti.

Aceasta mergea, poate, in relatia cu mama, cu parintii, dar nu merge nici in cuplu, nici in societate si mai ales la varsta adulta. Chiar daca foarte multa lume face asta, pentru ca foarte adesea proiecteaza (adica atribuie de o maniera inconstienta) aspecte, asteptari legate de figurile parentale, asupra persoanelor din jur. Atunci cand cunosc aceste persoane si ele inseamna ceva pentru ei, se asteapta ca acestea sa reactioneze conform schemelor proprii, dobandite in copilarie, uneori chiar le imping sa...  

Cum vrei sa te accepte ceilalti? Daca esti  un gen care are multe probleme si ai obiceiul sa te agati de ceilalti, sa te plangi, sa cauti permanent intelegere si suport afectiv sau material, s-ar putea sa constati ca ceilalti te vor ajuta pentru o vreme, dar la un moment dat o sa li se acreasca si te vor evita. Daca te izolezi si nu iti cultivi sau intretii relatiile, eviti interactiunile, s-ar putea sa ramai in izolare, poate asteptand...

Daca in interactiunile tale, manifesti sarcasm, agresivitate, neseriozitati si inconsecvente, pretentii absurde, vreai sa dispui de ceilalti sau te folosesti de ei, cum poti sa pretinzi sau sa speri ca ceilalti sa te accepte asa cum esti? Cat de realist si de eficient este sa ai asemenea asteptari?

Si atunci, ce inseamna sa fii cu adevarat tu insuti, pentru ca ai parte de interactiuni si situatii de viata multiple, cu succese si insuccese, in care reactionezi mai bine sau mai putin bine, esti sau nu esti apreciat... Cand esti tu insuti? Cum esti tu insuti atunci cand esti tu insuti? Cum vrei sa devii tu insuti?

Comentarii

George Buzamet a spus…
De aflat cine suntem noi înșine nu avem sigur nici o șansă, asemeni cunoașterii ”lucrului în sine” sau a cunoașterii ”adevărului în sine”. Nu avem decât să ne apropiem tiptil și să tindem asimptotic la o asemenea ideo-captură imagistică provizorie.
Începutul este cel mai greu de făcut, dacă admitem că avem de ameliorat ceva din dispozitivul propriilor reprezentări, valori și decizii.
Cei mai mulți oameni refuză ideea de dezvoltare personală, considerând că este o ”frecție la piciorul de lemn”, aceștia fiind extaziați narcisic la imaginea propriei statui la care și-au propus să lustruiască tot restul zilelor lor, perfecțiune pe care ei o ilustrează neputându-i-se scădea sau adăuga vreo iotă!
Restul, rămân eligibili pentru a demara un demers de dezvoltare personală personală cu excepția fataliștilor și defetiștilor care nu pot investi cu încredere tentativa de restructurare a ficțiunii legate de propria lor persoană privată. Dintre puținii rămași în urna privilegiaților dispuși și motivați de o proprie ameliorare, vom găsi persoane mai flexibile cu propria lor rigiditate, mai încrezătoare în avantajele decentrătii auto-referențiale, persoane cu umor, ori că-l produc, ori că-l gustă sau și-și. Și cum drumul dezvoltării personale se încheagă imprevizibil, sub pașii călătorului pornit la o asemenea aventură a cunoașterii de sine, să începem...

Postări populare de pe acest blog

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p