Treceți la conținutul principal

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.



scris de Catalin Lazar, psihoterapeut

La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihoterapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul". 

Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioare.

Mintea creaza o lume de iluzii. Schimbandu-ne modalitatea de a gandi, putem schimba iluzia si experimenta o realitate diferita.

Aspectul iluzoriu al lumii, surprins in trecut de filosofiile orientale, este in prezent valorificat in psihoterapie, prin constientizarea si modificarea modalitatilor subiective de a gandi, sub forma pattern-urilor, schemelor de gandire sau a constructelor cu care operam.

In prezent, psihoterapeutii au renuntat sa se considere detinatorii adevarului absolut (in masura in care isi propun sau reusesc sa faca lucrul acesta). Potrivit intelegerii de tip constructivist, se considera ca fiecare persoana isi construieste sau asambleaza activ realitatea experientiala, lumea semnificatiilor pe care o locuieste si o considera reala si de la sine evidenta. Suntem complet absorbiti in propria noastra constructie a realitatii din cauza ca nu suntem constienti de rolul nostru de constructor-autor al acestei realitati.

“There is nothing either good or bad, but thinking makes it so.” 

― William Shakespeare, Hamlet

O alta idee importanta ce provine din constructivism este ca nu exista nicio versiune a realitatii obiectiv corecta, nicio singura semnificatie adevarata a evenimentelor, catre care terapeutul trebuie sa orienteze psihoterapia. Exista un numar nelimitat de cai viabile prin care viziunea clientului fata de realitate se poate schimba astfel incat sa inlature problema prezenta. In acest context, terapeutul nu mai este o autoritate absoluta in ceea ce priveste maniera de a vedea corect realitatea ci insoteste, colaboreaza cu clientul sau punandu-si la dispozitie abilitatea de a modifica realitatea astfel incat sa fie eliminate neajunsurile.

“Man is an animal suspended in webs of significance he himself has spun.” 

― Clifford Geertz

Din perspectiva constructivista problemele sunt generate in intregime de catre gandurile si emotiile ce decurg din constructia actuala a realitatii. Aceste elemente din prezent pot fi, desigur, reprezentari ale experientelor trecute, dar aceste reprezentari fac parte din prezentul subiectiv si nu trebuie confundate cu trecutul obiectiv. Abordarea terapeutica este de a orienta clientul catre un mod alternativ de a vedea realitatea, care nu include producerea simptomului.

Discutia terapeutica este diferita de o o discutie obisnuita, scopul comunicarii este cu totul altul decat cel de a da sfaturi si nu se reduce la a satisface nevoia "de a te descarca". Terapeutii utilizeaza o serie de metode si instrumente pentru a asista clientul in a realiza schimbarile necesare. Se stabilesc obiective realizabile, se lucreaza focalizat, se constientieaza pattern-uri concrete de gandire, se acceseaza experiente sensibile. Se urmareste obtinerea schimbarii in fiecare sedinta, chiar de la prima sedinta. 

Pentru exemplificare, o modalitate practica de a experimenta modul in care propria subiectivitate ne afecteaza este de a ne intreba, in scopul de a constientiza: 

- ce anume imi spun despre o anumita situatie sau un anumit eveniment astfel incat sa se declanseze in mine anumite emotii neplacute? Cum as putea intelege, vedea, interpreta altfel acea situatie astfel incat sa nu imi mai declansez acele emotii?

Referinta: informatiile despre constructivism sunt extrase din cartea "Dept Oriented Brief Therapy" de Bruce Ecker si Laurel Hulley 


Comentarii

Unknown a spus…
There Are No Enlightened People, There Is Only Enlightened Activity.
Evelina Elena Radu a spus…
As spune: Imaginea este reala, perceptia este individuala! Felicitari pentru articol.

Postări populare de pe acest blog

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p