Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Intalnire cu propriul destin

“Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.”  ― C.G. Jung Geniala aceasta afirmatie a lui C.G. Jung, care intr-un anume fel, sintetizeaza o parte importanta din contributia sa la dezvoltarea stiintei psihicului!  Afirmatia lui Jung este dificil de epuizat printr-o simpla explicatie, pentru cine este familiarizat cu ideile sale.  La nivelul comun acceptat, putem afirma ca suntem influentati in reactiile si alegerile noastre, de propriile setari inconstiente si putem trai iluzia ca anumite lucruri ni se intampla din motive independente de noi. Sunt bine cunoscute in psihologie cazuri in care pe parcursul existentei, o persoana revine de multe ori in acelasi tip de conjunctura dezavantajoasa de viata. Am putea sa ne gandim la cazurile in care o femeie se desparte de un sot alcoolic, abuziv sau care o inseala, pentru a se regasi ulterior in acelasi tip de relatie, cu un alt partener de viata, caz in care atat ea cat si cei din jur s

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p

Picături de Zen şi o altfel de psihologie

În urmă cu ceva ani exista o emulaţie mai consistentă în zona spiritualităţii practice, se vorbea foarte mult despre Yoga, Zen şi chiar despre Isihasm. O serie speakeri, erau purtătorii unor  mesaje,  de multe ori consistente. În acelaşi timp Zen-ul  devenise chiar un vector comercial, o serie întreagă de produse revendicând ceva din confortul unei atitudini serene şi relaxate, indicând aluziv către o anume formă de plăcere simplă, distinsă şi rafinată. Zenul şi ceva din spiritul japonez erau prezente în mobilier, în obiecte de decor, în căzi şi chiuvete, în veselă şi tacâmuri sau în gadgeturi pentru ascultat muzică. Dincolo de promisiunea seductivă a unor satisfacţii eterate, la o privire mai atentă, Zen-ul se relevă a fi în mod fundamental altceva. Rostul zenului, dacă ni se permite a face o astfel de afirmaţie, nu este unul de a crea plăcere. Zen-ul este expresia practică a efortului de a găsi o modalitate interioară de a gestiona o realitate dură, existenţială, în care i

Curat-necurat

Sinteza dupa Erich Neumann, The Child Din punct de vedere natural, dobândirea autonomiei este legată de maturizarea sistemului nervos motor. Odată cu începerea verticalizării copilului, capul şi văzul încep să ocupe o poziţie importantă în cadrul structurării personalităţii acestuia, mirosul şi simţul tactil pierzând din importanţă. În mod natural se creează premizele dobândirii controlului natural al celuilalt pol al fiinţei, cel al excreţiei. Este momentul în care îşi face puternic simţită prezenţa, presiunea culturală. În contextul cultural patriarhal, tot ceea ce ţine de polul inferior dobândeşte conotaţii de rău, murdar, păcătos şi este dezavuat. Se polarizează şi diferenţiază două serii: bine-spiritual-cap-conştient-curat-văz şi rău-instinctual-corp-inconştient-murdar-miros. Această polarizare, dincolo de aspectele exagerate ale culturii occidentale, stă la baza achiziţiei şi introiectării autorităţii morale, a devenirii conştiente şi reprezintă un fundament esenţial al cultur

INCURSIUNE IN TRADITIE, INIMA CA SIMBOL AL SUFLETULUI

Catalin Lazar (Publicat in Nr. 1 al Revistei de psihologie analitica, Cheiron, din noiembrie 2008) Ne-am obisnuit sa intalnim adesea o gama variata de expresii ce fac trimitere la ideea de inima ca prim reper al afectivitatii omenesti. Astfel, cineva poate fi, dupa caz, inimos, marinimos, poate simti o strangere de inima sau poate chiar muri de inima rea. Altcuiva i se poate frange inima de necaz. Sentimente precum iubirea, entuziasmul, euforia dar si teama sunt indisolubil legate de perceptia inimii. Inainte ca lucrurile sa fie constientizate si controlate de catre ratiune, inima reactioneaza spontan si sincer, devenind mesagerul amplitudinii trairii interioare. Si, oricat ar incerca cineva sa-si camufleze trairile, la adapostul unei masti sociale performante, inima va continua in adancul sau sa marturiseasca adevarul. Daca ne aplecam spre traditie, vom descoperi ca spiritualitatea occidentala si orientala deopotriva, cunosteau importanta inimii ca centru al fiintei si ca su

AMOK

By Catalin Lazar Lumea intreaga este socata atunci cand apar situatii in care un individ, aparent fara nicio explicatie, incepe sa isi secere semenii in nestire. O asemenea reactie de neinteles a unor persoane, de obicei barbati, produce ravagii si lasa in urma foarte multe victime. Desi mai putin cunoscuta sau dezbatuta, aceasta modalitate de a reactiona, este studiata in literatura de specialitate sub denumiri precum Amok, Running Amok sau Amok Syndrome. Initial, acest sindrom a fost observat in urma cu mai mult de doua sute de ani, in cadrul triburilor malaesiene si se considera ca este determinat cultural. Termenul de Amok provine din cuvantul malaesian "mengamok", ceea ce ar insemna aproximativ "a comite un atac furibund si disperat". In acest sens, au fost observate mai multe cazuri in care unul din membrii tribului, sub influenta unei intense reactii irationale, ataca omorand sau ranind grav alti membri ai tribului. Observatii recente arata ca reactii de tip

Copilul ca vehicul pentru narcisismul parintilor

By Catalin Lazar Zilele acestea au existat multe discutii cu privire la sinuciderile sau tentativele de sinucidere provocate de esecurile inregistrate la Bacalaureat. Prima tentatie este de a explica rapid cele intamplate, pe seama unui esec foarte important aparut in viata tinerilor respectivi. Lucrurile nu sunt chiar asa de simple si aceste accidente nu apar pe neasteptate, din nimic. Dovada cea mai buna este ca nu toti tinerii reactioneaza la fel intr-o situatie atat de stresanta. O astfel de decizie radicala vine pe fondul unei suferinte sufletesti indelungi, pe fondul unui orizont personal umbrit si puternic ingustat de perspectiva catastrofica a unui astfel de esec. Tipul de educatie primit in familie si presiunea familiei pe tot parcursul dezvoltarii copilului, autoritarismul parintilor isi pot lasa o amprenta puternica asupra modului in care copilul se va adapta la viitoarele examene ale vietii. Atunci cand un copil incepe sa se dezvolte in mediul sau familial, poate

Scientists discover the two pathways to women's pleasure

By CHRIS BROOKE It’s a mystery to many men and a source of frustration to many women. Now a study of the brain is helping scientists to unlock the secrets of the female orgasm. By using scanners to observe which parts of a woman’s brain become active when they are aroused, researchers have discovered there are at least two ‘pathways to pleasure’. One of them activates when a woman is alone and fantasising with the help of imagination. The other kicks into action when she is being physically stimulated by a lover. The findings, revealed in the New Scientist, have come from two research studies. A U.S. study of solo female volunteers, led by Dr Barry Komisaruk at Rutgers University in New Jersey, analysed MRI scans of women reaching climax to investigate the role of imagination and ‘top-down control’ in triggering a physiological response. It found heightened activity in more than 30 parts of the brain, including the prefrontal cortex, an area which controls functions such as decision

The Great Psychotherapy Debate

In 2001, Bruce Wampold of the University of Wisconsin published the book The Great Psychotherapy Debate . [ 31 ] In it Wampold, a former statistician who went on to train as a counseling psychologist, reported that psychotherapy is indeed effective, the type of treatment is not a factor, the theoretical bases of the techniques used, and the strictness of adherence to those techniques are both not factors, the therapist's strength of belief in the efficacy of the technique is a factor, the personality of the therapist is a significant factor, the alliance between the patient(s) and the therapist (meaning affectionate and trusting feelings toward the therapist, motivation and collaboration of the client, and empathic response of the therapist) is a key factor. Wampold therefore concludes that "we do not know why psychotherapy works". http://en.wikipedia.org/wiki/Psychotherapy#Criticisms_and_questions_regarding_effectiveness http://www.education.wisc.edu/cp/faculty/boo

The Effectiveness of Psychotherapy

The Consumer Reports Study Martin E. P. Seligman University of Pennsylvania Abstract. Consumer Reports (1995, November) published an article which concluded that patients benefited very substantially from psychotherapy, that long-term treatment did considerably better than short-term treatment, and that psychotherapy alone did not differ in effectiveness from medication plus psychotherapy. Furthermore, no specific modality of psychotherapy did better than any other for any disorder; psychologists, psychiatrists, and social workers did not differ in their effectiveness as treaters; and all did better than marriage counselors and long-term family doctoring. Patients whose length of therapy or choice of therapist was limited by insurance or managed care did worse. The methodological virtues and drawbacks of this large-scale survey are examined and contrasted with the more traditional efficacy study, in which patients are randomized into a manualized, fixed duration treatment or into con

Cateva consideratii asupra procesului terapeutic

By Catalin Lazar In cadrul discutiei terapeutice se comunica atat la nivel constient cat si la nivel inconstient. Se comunica prin atitudine, prin pozitia corpului, prin expresia fetei, prin gesturi, prin tonalitatea si intensitatea vocii, prin cuvinte si prin tacerea dintre cuvinte. Se comunica la nivel explicit dar si la nivel implicit. Am putea spune ca, intr-o anumita masura si pana la un anumit punct, terapia inseamna transformarea implicitului in explicit. Se cunoaste importanta calitatii relatiei terapeutice, stabilita intre client si terapeut, asupra eficientei procesului terapeutic. In acest context personalitatea terapeutului capata un rol important in cadrul procesului terapeutic. Literatura de specialitate indica, pe baza studiilor efectuate, ca nu exista diferente semnificative in ceea ce priveste eficienta diferitelor forme de terapie, dar exista diferente de eficienta intre terapeuti. Exista mai multe indicii care pot ajuta pacientii in alegerea unui terapeut, un

How does mind control work?

A technical overview of mind control tactics Coercion is defined as, "to restrain or constrain by force..." Legally it often implies the use of PHYSICAL FORCE or physical or legal threat. This traditional concept of coercion is far better understood than the technological conepts of "coercive persuasion" which are effective restraining, impairing, or compelling through the gradual application of PSYCHOLOGICAL FORCES. A coercive persuasion program is a behavioral change technology applied to cause the "learning" and "adoption" of a set of behaviors or an ideology under certain conditions. It is distinguished from other forms of benign social learning or peaceful persuasion by the conditions under which it is conducted and by the techniques of environmental and interpersonal manipulation employed to suppress particular behaviors and to train others. Over time, coercive persuasion, a psychological force akin in some ways to our legal concepts of un

Ce personalitate ai? Vezi aici la ce maladii eşti predispus

Apartenenţa la o anumită categorie de personalitate nu înseamnă neapărat dezvoltarea unei anumite boli, însă trebuie să fie luat în considerare riscul şi să se acţioneze asupra acelor aspecte ale caracterului care pot influenţa apariţia maladiei, spune psihologul Martin Hagger, de la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie. Prezentăm mai jos o serie de maladii asociate celor mai întâlnite tipuri de personalităţi: Optimiştii Aceste persoane văd jumătatea plină a paharului, însă au tendinţa de a deveni supraponderale. Cercetătorii de la Universitatea Doshisha din Kyoto, Japonia, şi de la alte centre medicale au evaluat persoane supraponderale care au urmat un regim de slăbit cu o durată de şase luni, ce a implicat consiliere, nutriţie şi sport. Cercetătorii au descoperit că cei care erau cei mai optimişti au slăbit cel mai puţin. Optimiştilor le păsa mai puţin de problema greutăţii şi nu rezistau tentaţiilor. Totodată, optimiştii prezintă mai multe riscuri să moară prematur, pentru