PSIHOTERAPIE SI DEZVOLTARE PERSONALA

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Adesea dificultățile de ordin interior cu care ne confruntăm implică în planul personalității sentimentul cronic de a nu fi în mod fundamental OK și de a nu putea face față provocărilor vieții.  Depresia presupune adesea renunțare și switch off în energia psihică implicată în demersul de atingere a obiectivelor importante de ordin personal. Persoana rămâne suspendată într-o zonă de procesare ineficientă ce implică ruminație însoțită de stări afective negative de tristețe, furie și neliniște sau senzație de gol interior. Depresia nu reprezintă doar o problemă de dispoziție afectivă negativă, oricât ar fi aceasta de insuportabilă. Ea reprezintă o problemă de viață, devine expresia insuccesului și neîmplinirii în viața oamenilor și o lipsă de perspectivă și de soluții în această direcție. În menținerea depresiei, sistemul de credințe despre sine are un rol important, fiind implicat în modul în care persoana afectată apreciază măsura în ca

                                                                                                            Foto: Patricia Ionescu Scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Psihoterapia este, în cele din urmă, autoreglare prin feedback informat pentru că terapia reprezintă o colaborare cu o persoană specializată, în urma căreia cel/cea care participă la terapie dobândește modalități de reglare mai eficiente în plan interior, câștigă o anumită claritate față de procesele sale de gândire și mai multă libertate în a le gestiona.  Terapeutul nu poate controla în mod direct viața psihică a persoanei ce participă la terapie, nu poate să îi ofere nemijlocit o stare de bine. El poate oferi feed back în multiple forme specifice terapiei, dar sarcina de a își adapta procesele de gândire și de a reliza o mai bună gestionare în plan emoțional, îi revine clientului, în viața de toate zilele. Pentru ca terapia să dea rezultate, este nevoie de asumarea angajării într-un proces de durată î

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat