PSIHOTERAPIE SI DEZVOLTARE PERSONALA

Sinteza dupa Erich Neumann, The Child Din punct de vedere natural, dobândirea autonomiei este legată de maturizarea sistemului nervos motor. Odată cu începerea verticalizării copilului, capul şi văzul încep să ocupe o poziţie importantă în cadrul structurării personalităţii acestuia, mirosul şi simţul tactil pierzând din importanţă. În mod natural se creează premizele dobândirii controlului natural al celuilalt pol al fiinţei, cel al excreţiei. Este momentul în care îşi face puternic simţită prezenţa, presiunea culturală. În contextul cultural patriarhal, tot ceea ce ţine de polul inferior dobândeşte conotaţii de rău, murdar, păcătos şi este dezavuat. Se polarizează şi diferenţiază două serii: bine-spiritual-cap-conştient-curat-văz şi rău-instinctual-corp-inconştient-murdar-miros. Această polarizare, dincolo de aspectele exagerate ale culturii occidentale, stă la baza achiziţiei şi introiectării autorităţii morale, a devenirii conştiente şi reprezintă un fundament esenţial al cultur

Catalin Lazar (Publicat in Nr. 1 al Revistei de psihologie analitica, Cheiron, din noiembrie 2008) Ne-am obisnuit sa intalnim adesea o gama variata de expresii ce fac trimitere la ideea de inima ca prim reper al afectivitatii omenesti. Astfel, cineva poate fi, dupa caz, inimos, marinimos, poate simti o strangere de inima sau poate chiar muri de inima rea. Altcuiva i se poate frange inima de necaz. Sentimente precum iubirea, entuziasmul, euforia dar si teama sunt indisolubil legate de perceptia inimii. Inainte ca lucrurile sa fie constientizate si controlate de catre ratiune, inima reactioneaza spontan si sincer, devenind mesagerul amplitudinii trairii interioare. Si, oricat ar incerca cineva sa-si camufleze trairile, la adapostul unei masti sociale performante, inima va continua in adancul sau sa marturiseasca adevarul. Daca ne aplecam spre traditie, vom descoperi ca spiritualitatea occidentala si orientala deopotriva, cunosteau importanta inimii ca centru al fiintei si ca su