“Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.”
― C.G. Jung
Geniala aceasta afirmatie a lui C.G. Jung, care intr-un anume fel, sintetizeaza o parte importanta din contributia sa la dezvoltarea stiintei psihicului! Afirmatia lui Jung este dificil de epuizat printr-o simpla explicatie, pentru cine este familiarizat cu ideile sale.
La nivelul comun acceptat, putem afirma ca suntem influentati in reactiile si alegerile noastre, de propriile setari inconstiente si putem trai iluzia ca anumite lucruri ni se intampla din motive independente de noi. Sunt bine cunoscute in psihologie cazuri in care pe parcursul existentei, o persoana revine de multe ori in acelasi tip de conjunctura dezavantajoasa de viata. Am putea sa ne gandim la cazurile in care o femeie se desparte de un sot alcoolic, abuziv sau care o inseala, pentru a se regasi ulterior in acelasi tip de relatie, cu un alt partener de viata, caz in care atat ea cat si cei din jur se intreaba plini de uimire cum de i-a fost dat acestei femei sa aiba o viata atat de cruda...
Chiar si din teoria complexelor, postulata de Jung, intelegem ca nu suntem atat de liberi in manifestarile noastre si ca in anumite situatii "triger", avem tendinta de a reactiona emotional intr-un anume fel, dincolo de vointa noastra, surprinzator si nedorit chiar si de noi insine. Acest lucru se intampla pentru ca situatia respectiva a activat un "complex", o structura psihica cu un grad mare de autonomie si care se manifesta printr-o reactie emotionala intensa, ce scapa controlului constient.
Sigur ca atribuirea interna a cauzalitatii nu ar putea explica chiar tot ceea ce ni se intampla, pentru ca sunt si situatii in care apar fenomene cu un grad mult mai independent de cauzalitate si care nu par sa isi aiba sursa in mintea noastra sau sa fie determinate de actiunile noastre.
Insa, asa cum il cunoastem pe Jung cu pasiunea sa pentru spiritualitate, metafizica si cu experienta sa bogata de tip insight, in contextul in care Sinele, in viziunea sa, nu este delimitat la o dimensiune strict personala, afirmatia sa depaseste dimensiunea aspectelor strict verificabile stiintific si se poate extinde chiar in zona intamplarilor cu o cauzalite aparent exterioara individului, care ar tine in mod evident de ceea ce in intelesul comun este considerat "soarta" sau "destin".
Pentru Jung, "Sinele" este arhetipul intregului si centrul regulator al psihicului, o forta transpersonala ce transcende egoul. Fiind un arhetip, acesta nu poate fi cunoscat in esenta sa dar poate fi intalnit in manifestarile sale, care, adesea erup sub forma unor continuturi psihice asupra carora Ego-ul nu are niciun control. Astfel pot aparea nevroze, care la origine provin din necesitatea de transformare si reinnoire a personalitatii, sau forme de inflatie a personalitatii, situatie in care poate aparea un sentiment de putere si grandiozitate.
Jung mai afirma ca experienta "Sinelui" poseda o "numinozitate" caracteristica revelatiilor religioase. De aceea Jung considera ca la nivelul experientei psihice nu exista o diferenta fundamentala intre "Sine" si conceptul traditional al zeitatii supreme.
Comentarii