Treceți la conținutul principal

Intalnire cu propriul destin


“Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.” 
― C.G. Jung


Geniala aceasta afirmatie a lui C.G. Jung, care intr-un anume fel, sintetizeaza o parte importanta din contributia sa la dezvoltarea stiintei psihicului! Afirmatia lui Jung este dificil de epuizat printr-o simpla explicatie, pentru cine este familiarizat cu ideile sale. 

La nivelul comun acceptat, putem afirma ca suntem influentati in reactiile si alegerile noastre, de propriile setari inconstiente si putem trai iluzia ca anumite lucruri ni se intampla din motive independente de noi. Sunt bine cunoscute in psihologie cazuri in care pe parcursul existentei, o persoana revine de multe ori in acelasi tip de conjunctura dezavantajoasa de viata. Am putea sa ne gandim la cazurile in care o femeie se desparte de un sot alcoolic, abuziv sau care o inseala, pentru a se regasi ulterior in acelasi tip de relatie, cu un alt partener de viata, caz in care atat ea cat si cei din jur se intreaba plini de uimire cum de i-a fost dat acestei femei sa aiba o viata atat de cruda... 

Chiar si din teoria complexelor, postulata de Jung, intelegem ca nu suntem atat de liberi in manifestarile noastre si ca in anumite situatii "triger", avem tendinta de a reactiona emotional intr-un anume fel, dincolo de vointa noastra, surprinzator si nedorit chiar si de noi insine. Acest lucru se intampla pentru ca situatia respectiva a activat un "complex", o structura psihica cu un grad mare de autonomie si care se manifesta printr-o reactie emotionala intensa, ce scapa controlului constient.

Sigur ca atribuirea interna a cauzalitatii nu ar putea explica chiar tot ceea ce ni se intampla, pentru ca sunt si situatii in care apar fenomene cu un grad mult mai independent de cauzalitate si care nu par sa isi aiba sursa in mintea noastra sau sa fie determinate de actiunile noastre. 

Insa, asa cum il cunoastem pe Jung cu pasiunea sa pentru spiritualitate, metafizica si cu experienta sa bogata de tip insight, in contextul in care Sinele, in viziunea sa, nu este delimitat la o dimensiune strict personala, afirmatia sa depaseste dimensiunea aspectelor strict verificabile stiintific si se poate extinde chiar in zona intamplarilor cu o cauzalite aparent exterioara individului, care ar tine in mod evident de ceea ce in intelesul comun este considerat "soarta" sau "destin".

Pentru Jung, "Sinele" este arhetipul intregului si centrul regulator al psihicului, o forta transpersonala ce transcende egoul. Fiind un arhetip, acesta nu poate fi cunoscat in esenta sa dar poate fi intalnit in manifestarile sale, care, adesea erup sub forma unor continuturi psihice asupra carora Ego-ul nu are niciun control. Astfel pot aparea nevroze, care la origine provin din necesitatea de transformare si reinnoire a personalitatii, sau forme de inflatie a personalitatii, situatie in care poate aparea un sentiment de putere si grandiozitate.

Jung mai afirma ca experienta "Sinelui" poseda o "numinozitate" caracteristica revelatiilor religioase. De aceea Jung considera ca la nivelul experientei psihice nu exista o diferenta fundamentala intre "Sine" si conceptul traditional al zeitatii supreme.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p