Treceți la conținutul principal

Psihoterapeutul saman


By Catalin Lazar

Exista o lume magica ce opereaza in fundalul constiintei fiecaruia dintre noi, un substrat arhaic, plin de potential, ce isi are origini in vremuri indepartate si care si-a intiparit patternurile la nivelul cel mai profund al fiintei noastre. Este o lume incarcata de mister, pe care o intalnim de fiecare data cand visam, cand rezonam in fata simbolurilor arhaice si care ne trezeste curiozitatea, de pilda, catre ocultism sau astrologie. Aceasta latura straveche a fiintei noastre aduce cu sine o experienta pe care o preluam de la generatiile anterioare, este o cale de acces catre energia vitala si are un important potential vindecator.

Aceasta realitate de ordin interior face ca atunci cand cineva se indreapta catre un terapeut, asteptarile sale sa fie foarte mari. Si asta, pentru ca, undeva, la nivelul asteptarilor inconstiente, terapeutul vine sa umple un rol pe care il jucau, odinioara, vraciul sau samanul vindecator. Nu se stie cum, nu conteaza cum, dar terapeutul va trebui sa faca ceva, va avea datoria sa indeparteze simptomul cu care se prezinta pacientul.

Cum functionam intr-o anumita masura, magic, de multe ori se intampla aceasta lucru si, doar stand de vorba, in contextul unei relatii terapeutice de calitate, pacientul se simte intr-o anumita masura mai bine, fara a-si da seama ce s-a intamplat, desi, realizeaza ca problema ramane pe undeva, inca nerezolvata.

Pentru a se obtine rezultate durabile si o schimbare de ordin profund este nevoie de implicarea in procesul terapeutic, deopotriva, a ambelor parti. In procesul propriei vindecari, pacientul are un rol important. Terapeutul nu poate ajuta foarte mult pacientul in lipsa implicarii acestuia in propria schimbare, el nu poate schimba ceva in pacient fara ca acesta sa vrea sa se schimbe. Desi terapeutul poate presupune, intelege sau poate fi avizat in privinta multor lucruri, este necesar ca pacientul sa isi verbalizeze problemele, sa caute sa vrea sa se inteleaga si sa isi urmareasca evolutia. Faptul ca terapeutul poate intelege realitatea pacientului nu este suficient si este mult mai putin relevant decat atunci cand si pacientul ajunge sa isi dea seama si sa vorbeasca despre realitatea sa sau sa descopere solutii care i se potrivesc.

Uneori cunoastem persoane care s-au aflat multi ani intr-un proces terapeutic si nu par sa se fi schimbat esential sau se plang ca nu au rezolvat simptomul pentru care au apelat la terapie. Terapia lucreaza prin cuvinte, in pauzele dintre cuvinte si, de asemenea, in pauzele dintre sedinte. Terapia lucreaza prin transformarea implicitului in explicit, in momentele in care pacientul isi intelege realitatea, isi da seama de ea si incepe sa o priveasca dintr-o perspectiva alternativa mai viabila. Pentru ca psihicul tinde catre mentinerea coerentei interioare, atunci cand pacientul reuseste sa aiba o perspectiva noua si mai viabila asupra sa si a lumii, sau referitor la o problema punctuala din viata sa, vechea realitate in care se confrunta cu problema, isi pierde rostul de a mai exista. Este una din caile prin care magia psihoterapiei functioneaza.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p