Treceți la conținutul principal

AMOK

By Catalin Lazar

Lumea intreaga este socata atunci cand apar situatii in care un individ, aparent fara nicio explicatie, incepe sa isi secere semenii in nestire. O asemenea reactie de neinteles a unor persoane, de obicei barbati, produce ravagii si lasa in urma foarte multe victime.

Desi mai putin cunoscuta sau dezbatuta, aceasta modalitate de a reactiona, este studiata in literatura de specialitate sub denumiri precum Amok, Running Amok sau Amok Syndrome. Initial, acest sindrom a fost observat in urma cu mai mult de doua sute de ani, in cadrul triburilor malaesiene si se considera ca este determinat cultural. Termenul de Amok provine din cuvantul malaesian "mengamok", ceea ce ar insemna aproximativ "a comite un atac furibund si disperat". In acest sens, au fost observate mai multe cazuri in care unul din membrii tribului, sub influenta unei intense reactii irationale, ataca omorand sau ranind grav alti membri ai tribului.

Observatii recente arata ca reactii de tip "amok" (in limbajul politiei cunoscute si cu denumirea de "killing spree") pot aparea in orice tara, diferente existand doar in ceea ce priveste metodele si armele folosite in cadrul atacului, ceea ce face ca ipoteza determinarii culturale, sa piarda din importanta: http://en.wikipedia.org/wiki/Killing_spree . Se observa ca in lista ucigasilor a fost inclus Anders Behring Breivik care a comis recentul masacru din Norvegia.

Chiar daca este o forma de patologie care la prima vedere pare a se manifesta impredictibil si numarul cazurilor existente este destul de mic din punctul de vedere al observatiilor statistice, gravitatea evenimentelor de acest tip pune problema intelegerii si prevenirii acestor situatii. Urmatoarele caracteristici au putut fi observate ca fiind specifice persoanelor care au comis masacre de acest tip:
- sufera de o tulburare psihotica depresiva sau de o tulburare afectiva, in mod special o tulburare bipolara;
- pot prezenta o tulburare de personalitate cu impulsuri violente precum tulburarea de personalitate antisociala sau tulburarea de personalitate borderline;
- poate fi vorba de o tulburare de personalitate paranoica sau/si o tulburare deliranta cu idei de persecutie si comportament violent indreptat impotriva unei nedreptati percepute;
- a suferit o pierdere personala importanta sau actiunea unor factori psihologici foarte stresanti;
- au un comportament sinucigas sau homicidal si prezinta o ideatie saturata de furie, neajutorare sau razbunare;
- tulburari psihotice cu tematica persecutorie care a actonat asupra lor;
- schzofrenie paranoida cu halucinatii de comenzi primite si istoric de punere in act al acestora, sau teme violente si ganduri psihotice cu un istoric de punere in practica a acestora.

Dintre factorii de risc ce pot anticipa declansarea unui astfel de episod, pot fi enumerati:
- un istoric de comportamente si amenintari violente;
- tentative precedente de sinucidere;
- un puternic stres personal precum moartea partenerei/partenerului de viata, stresul financiar;
- tendinta catre o tulburare de personalitate paranoica, narcisica, antisociala sau borderline;
- antecedente psihotice sau de tulburari afective violente;
- existenta unei tulburari delirante (paranoice);
- o tulburare psihotica cu halucinatii violente in care se subiectul primeste comenzi.
- probleme legate de angajare ca de exemplu pierderea brusca a locului de munca sau existenta unor conflicte intre angajati.

Comentarii

Tudor Jitianu a spus…
de aici si cuvantul amoc din romana :)

http://dexonline.ro/definitie/amoc
Tudor Jitianu a spus…
De aici si cuvantul amoc

http://dexonline.ro/definitie/amoc

Prefer varianta dragastoasa, chiar daca e tot obsesiva :)

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.  Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autor...

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa...

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context. Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie.  Exemple: Atenția : poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare. Imaginația : poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică. Controlul emoțional : poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive. Autocritica : m...