Treceți la conținutul principal

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

 

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar

Intensitatea și natura experienței

Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință.

Iluzia controlului imediat

Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.
Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autoreglări emoționale. Este esențială explorarea modului în care gândurile, emoțiile și reacțiile corporale se influențează reciproc.

Procesul de conștientizare

Pe măsură ce apar progrese, persoana începe să se înțeleagă mai bine, să-și observe mecanismele interne și să descopere că își poate tolera emoțiile neplăcute fără să le exacerbeze. În timp, frica de frică se diminuează, iar odată cu consolidarea încrederii că poate face față momentelor dificile, se întrerupe cercul vicios care alimentează atacurile de panică.

Vindecarea ca relaționare nouă cu sinele

Procesul de vindecare nu înseamnă eliminarea definitivă a anxietății, ci învățarea unei relaționări mai conștiente și mai adecvate cu propriile stări. Pe măsură ce persoana dobândește claritate asupra modului în care mintea și corpul reacționează, frica își pierde treptat caracterul amenințător.
Atacurile de panică nu mai sunt trăite ca o invazie străină, ci ca semnale ale unui sistem interior care încearcă — uneori haotic — să se protejeze. Înțelegerea acestui fapt transformă experiența dintr-una de neputință într-una de recâștigare a controlului și a încrederii în propriile resurse.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa...

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea aso...

How does mind control work?

A technical overview of mind control tactics Coercion is defined as, "to restrain or constrain by force..." Legally it often implies the use of PHYSICAL FORCE or physical or legal threat. This traditional concept of coercion is far better understood than the technological conepts of "coercive persuasion" which are effective restraining, impairing, or compelling through the gradual application of PSYCHOLOGICAL FORCES. A coercive persuasion program is a behavioral change technology applied to cause the "learning" and "adoption" of a set of behaviors or an ideology under certain conditions. It is distinguished from other forms of benign social learning or peaceful persuasion by the conditions under which it is conducted and by the techniques of environmental and interpersonal manipulation employed to suppress particular behaviors and to train others. Over time, coercive persuasion, a psychological force akin in some ways to our legal concepts of un...