Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

 

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar

Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință.

Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste. 

Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autoreglări emoționale. Este esențială explorarea modului în care gândurile, emoțiile și reacțiile corporale se influențează reciproc.

Pe măsură ce apar progrese în psihoterapie, persoana începe să se înțeleagă mai bine, să-și observe mecanismele interne și să descopere că își poate tolera emoțiile neplăcute fără să le exacerbeze. În timp, frica de frică se diminuează, iar odată cu consolidarea încrederii că poate face față momentelor dificile, se întrerupe cercul vicios care alimentează atacurile de panică.

Procesul de vindecare nu înseamnă eliminarea definitivă a anxietății, ci învățarea unei relaționări mai conștiente și mai adecvate cu propriile stări. Pe măsură ce persoana dobândește claritate asupra modului în care mintea și corpul reacționează, frica își pierde treptat caracterul amenințător. 

Atacurile de panică nu mai sunt trăite ca o invazie străină, ci ca semnale ale unui sistem interior care încearcă — uneori haotic — să se protejeze. Înțelegerea acestui fapt transformă experiența dintr-una de neputință într-una de recâștigare a controlului și a încrederii în propriile resurse.