Când problemele de dispoziție sunt probleme de viață

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut

Adesea dificultățile de ordin interior cu care ne confruntăm implică în planul personalității sentimentul cronic de a nu fi în mod fundamental OK și de a nu putea face față provocărilor vieții. 

Depresia presupune adesea renunțare și switch off în energia psihică implicată în demersul de atingere a obiectivelor importante de ordin personal. Persoana rămâne suspendată într-o zonă de procesare ineficientă ce implică ruminație însoțită de stări afective negative de tristețe, furie și neliniște sau senzație de gol interior.
Depresia nu reprezintă doar o problemă de dispoziție afectivă negativă, oricât ar fi aceasta de insuportabilă. Ea reprezintă o problemă de viață, devine expresia insuccesului și neîmplinirii în viața oamenilor și o lipsă de perspectivă și de soluții în această direcție.
În menținerea depresiei, sistemul de credințe despre sine are un rol important, fiind implicat în modul în care persoana afectată apreciază măsura în care poate face față și se poate adapta dificultăților întâmpinate sau a celor imaginate și anticipate. Adesea persoana afectată are o perspectivă distorsionată asupra resurselor de ordin personal implicate în demersul de adaptare, perpetuează convingeri nefolositoare despre sine, care îi subminează încrederea și îi întăresc perspectiva de eșec.
Într-o abordare terapeutică bine orientată, pot fi identificate și reevaluate convingerile negative de ordin personal implicate în menținerea ineficenței în actualizarea nevoilor importante și în atingerea obiectivelor semnificative.
Persoana poate fi eliberată de anumite limitări autoimpuse în baza unor credințe eronate despre sine. Ea poate să descopere încrederea în sine fundamentală că poate să facă față multor situații dificile de viață sau interpersonale, fără ca acestea să se tranforme într-o catastrofă.
Încurajarea experințelor are un rol important în depășirea limitărilor de ordin personal. Expunerea voluntară la experiențele de care oamenii se tem și pe care le evită, dar care le sunt importante și necesare să fie depășite pentru a-și atinge obiectivele, îi face mai puternici și este de natură să destructureze sistemul de convingeri negative despre sine.
Beneficiile terapeutice, modificările favorabile în starea afectivă nu sunt suspendate într-un viitor incert, ci sunt generate și implementate chiar de participarea la acest proces de transformare interioară, ele devin testabile ședință de ședință, pe măsură ce progresul are loc.
Și o provocare la explorare: care ar fi principalele trei convingeri negative pe care le mențineți despre dvs. și care vă fac să nu aveți încredere în capacitatea dvs. de a reuși în ceea ce vă este important de realizat în viață sau în diferitele situații interpersonale cu care v-ați putea confrunta?