Treceți la conținutul principal

Când problemele de dispoziție sunt probleme de viață

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut

Adesea dificultățile de ordin interior cu care ne confruntăm implică în planul personalității sentimentul cronic de a nu fi în mod fundamental OK și de a nu putea face față provocărilor vieții. 
Depresia presupune adesea renunțare și switch off în energia psihică implicată în demersul de atingere a obiectivelor importante de ordin personal. Persoana rămâne suspendată într-o zonă de procesare ineficientă ce implică ruminație însoțită de stări afective negative de tristețe, furie și neliniște sau senzație de gol interior.
Depresia nu reprezintă doar o problemă de dispoziție afectivă negativă, oricât ar fi aceasta de insuportabilă. Ea reprezintă o problemă de viață, devine expresia insuccesului și neîmplinirii în viața oamenilor și o lipsă de perspectivă și de soluții în această direcție.
În menținerea depresiei, sistemul de credințe despre sine are un rol important, fiind implicat în modul în care persoana afectată apreciază măsura în care poate face față și se poate adapta dificultăților întâmpinate sau a celor imaginate și anticipate. Adesea persoana afectată are o perspectivă distorsionată asupra resurselor de ordin personal implicate în demersul de adaptare, perpetuează convingeri nefolositoare despre sine, care îi subminează încrederea și îi întăresc perspectiva de eșec.
Într-o abordare terapeutică bine orientată, pot fi identificate și reevaluate convingerile negative de ordin personal implicate în menținerea ineficenței în actualizarea nevoilor importante și în atingerea obiectivelor semnificative.
Persoana poate fi eliberată de anumite limitări autoimpuse în baza unor credințe eronate despre sine. Ea poate să descopere încrederea în sine fundamentală că poate să facă față multor situații dificile de viață sau interpersonale, fără ca acestea să se tranforme într-o catastrofă.
Încurajarea experințelor are un rol important în depășirea limitărilor de ordin personal. Expunerea voluntară la experiențele de care oamenii se tem și pe care le evită, dar care le sunt importante și necesare să fie depășite pentru a-și atinge obiectivele, îi face mai puternici și este de natură să destructureze sistemul de convingeri negative despre sine.
Beneficiile terapeutice, modificările favorabile în starea afectivă nu sunt suspendate într-un viitor incert, ci sunt generate și implementate chiar de participarea la acest proces de transformare interioară, ele devin testabile ședință de ședință, pe măsură ce progresul are loc.
Și o provocare la explorare: care ar fi principalele trei convingeri negative pe care le mențineți despre dvs. și care vă fac să nu aveți încredere în capacitatea dvs. de a reuși în ceea ce vă este important de realizat în viață sau în diferitele situații interpersonale cu care v-ați putea confrunta?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Intensitatea și natura experienței Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Iluzia controlului imediat Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste. Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândir...

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa...

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea aso...