Treceți la conținutul principal

Atacul de panică – Ingrijorarea nu este eficientă!


scris de Catalin Lazar, psihoterapeut

Cei care au trecut printr-un atac de panica cunosc foarte bine disconfortul acut al acelor momente. Pentru multe persoane, acestea reapar și ajung să trăiască cu teama aproape permanentă că un nou atac de panică s-ar putea reinstala.

Atacul de panică vine cu o serie de trăiri foarte ample și neplăcute precum frica sau teroarea intensă însoțită de accelerarea ritmului inimii, de senzația de scurtare a respirației  sau de strangulare. Pot apărea tremurături intense, transpirații, disconfort sau durere precordială, senzație de lipsă de aer, parestezii (de ex. amorțeli ale membrelor), senzație de vertij sau leșin. Este prezentă o frică intensă de moarte, de a pierde controlul sau de a înnebuni.

Deși este spectaculos ca amplitudine a trăirilor, atacul de panica și, în general, anxietatea, sunt foarte abordabile psihoterapeutic.  

Multe persoane sunt convinse că este  vorba despre un infarct sau iau în considerare o altă boală foarte gravă, apelează la servicii medicale de urgență, trec prin mai multe controale medicale. Deși această ideație este de natură să alimenteze anxietatea, efectuarea într-o primă instanță a investigațiilor medicale obiective nu este un lucru rău. Din punct de vedere medical, diagnosticul de atac de panica este un diagnostic de excludere. Asta înseamnă că acest diagnostic poate fi luat în considerare după ce medicul a exclus alte cauze medicale precum infarctul, embolia pulmonară, hipertiroidia, anemia, diabetul șamd., unele dintre aceste condiții fiind de natură să pună în pericol viața.

Odată diagnosticați cu probleme ce țin de panică și anxietate, vă propun să luați în considerare căteva aspecte atunci când vă confruntați cu dificultăți de acest gen:

  • Pentru rezolvarea problemelor respective este bine să apelați la ajutor de specialitate, medici psihiatri și/sau psihoterapeuți care au drept de practică acordat de Colegiul Psihologilor din România.
  • Îngrijorarea nu este o soluție. Îngrijorarea alimentează starea de panică, nu vă puteți liniști turnând mai mult combustibil peste neliniștea existentă. Căutați să indentificați gândurile și modalitățile concrete prin care vă declanșați starea de panică. Dacă ar fi să învățați pe cineva să își declanșeze o stare de panică similară cu a dvs., cum ar trebui să procedeze, la ce ar trebui să se gândească?
  • Anxietatea are un rol de protecție, oricât de paradoxal ar putea părea. Reacțiile dvs. au un sens și un rol pentru a evita sau a preîntâmpina un pericol iminent, chiar dacă acesta nu este conștientizat pe deplin. Simptomele pe care le aveți sunt soluția pe care o găsește în acest moment psihicul dvs. pentru a face față situației.
  • Panica nu vine din afară. Deși pare că este un lucru care vi se întâmplă, aveți un rol în declanșarea acestor simptome extrem de neplăcute și sunteti cel sau cea care o poate gestiona câștigând o nouă perspectivă complet diferită asupra ei, în cadrul unei terapii. 
  • Deși simptomele pot fi asemănătoare, fiecare persoană este un caz individual, are propria sa viață, istorie personală, propriul sistem de relații interumane și propriile modalități specifice de gândire prin care își declanșează trăirile respective. De aceea este, în același timp, și persoana care poate să identifice soluțiile care i se potrivesc cel mai bine, cu ajutorul unui terapeut.
  • Nu căuta să fugi de simptome. Evitarea simptomelor nu este o soluție, disperarea de a le evita alimentează anxietatea. Asumă-ți realitatea internă, acceptă trăirile și senzațiile care, împreună, crează acest tablou de panică. Tu ești cel/cea care declanșează aceste simptome, tu ești cel care le produci. Simpla lor acceptare, poate conduce la diminuarea acestora.
  • Nu ești tot timpul la acel nivel de panică. Poți să îți evaluezi starea de anxietate pe o scală de la 1 la 10, unde 10 ar fi maximul stării neplăcute. O să vezi că sunt multe momente din cursul zilei sau săptămânii când uiți de panică sau aceasta este mult redusă. Ce diferă atunci față de momentele în care anxietatea este mai ridicată, care sunt aceste momente?
  • Nu durează la nesfârșit. Deși atacul de panică este extrem de neplăcut, amplitudinea stărilor de panică urcă până la un anumit nivel, după care descrește. Dacă ai trecut prin căteva atacuri de panică, știi deja lucrul acesta.
  • Încearcă altceva. Dacă te lupți de multă vreme cu acest gen de probleme și până în prezent nu ai găsit o soluție reală, eficientă, este timpul să încerci altceva. Colaborează cu un specialist!

Față de momentele când ai trăit stări intense de panică, ce notă ar reflecta nivelul tău de anxietate, acum, după ce ai citit acest scurt articol?

Sharing is caring!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa

Timpul subiectiv

La o intalnire cu gandirea unor fizicieni de cel mai inalt nivel precum Albert Einstein sau Stephen Hawking putem intelege ca dilema "cine a fost mai intai, oul sau gaina?" este o falsa problema. Timpul este o dimensiune care se naste odata cu Big Bangul si din acest moment este destul de dificil cu a mai opera in termeni de genul "inainte de". Din punctul de vedere al transformarii interioare, am putea spune ca in lume exista doua tendinte in psihologie. Una ar fi specifica gandirii occidentale si are caracteristica de a urmari omul intr-un proces treptat de transformare, in care dinamica interioara are un rol determinant. Cealalta, imprumuta caracterististici ale disciplinelor orientale si se bazeaza pe o transformare imediata de tip insight meditativ. Daca prima se foloseste de experiente ce au avut loc in timp si care si-au lasat amprenta asupra personalitatii oamenilor, cea din urma pune accentul pe experimentarea imediata, intr-un scop transformativ. Cum p

Către o abordare psihoterapeutica de calitate

scris de Cătălin Lazăr, psihoterapeut Ruminația constă în gândirea repetitivă despre cauzele, consecințele și simptomele propriilor afecte negative. Oamenii rămân captivi îndelung în fluxul gândurilor negative.  Ruminația excesivă este expresia perpetuării unei ineficiențe în viața psihică individuală și a nerezolvării problemelor ce țin de încrederea în sine. În demersul de atingere a obiectivelor personale se interpun paternuri de evitare ce mențin adesea persoana în ipostaze de amânare sau de renunțare, exprimate printr-un blocaj însoțit de afecte negative. Caracteristic ruminației este o funcționare în plan neurologic în care este implicată rețeaua modului implicit. Persoana rămâne suspendată într-o procesare nesfârșită, la jumătatea drumului între nevoile sale importante și atingerea obiectivelor legate de acestea. Ruminația poate apărea în urma unei situații stresante, a unor interacțiuni sociale neplăcute, sau a unui eveniment traumatic. Este adesea asociat