În urmă cu ceva ani exista o emulaţie mai consistentă în zona spiritualităţii practice, se vorbea foarte mult despre Yoga, Zen şi chiar despre Isihasm. O serie speakeri, erau purtătorii unor mesaje, de multe ori consistente.
În acelaşi timp Zen-ul devenise chiar un vector comercial, o serie întreagă de produse revendicând ceva din confortul unei atitudini serene şi relaxate, indicând aluziv către o anume formă de plăcere simplă, distinsă şi rafinată. Zenul şi ceva din spiritul japonez erau prezente în mobilier, în obiecte de decor, în căzi şi chiuvete, în veselă şi tacâmuri sau în gadgeturi pentru ascultat muzică.
Dincolo de promisiunea seductivă a unor satisfacţii eterate, la o privire mai atentă, Zen-ul se relevă a fi în mod fundamental altceva.
Rostul zenului, dacă ni se permite a face o astfel de afirmaţie, nu este unul de a crea plăcere. Zen-ul este expresia practică a efortului de a găsi o modalitate interioară de a gestiona o realitate dură, existenţială, în care iluzia se împleteşte cu suferinţa şi de a o transcende.
Într-o lume trecătoare, pe care indienii o numeau „valea plângerii”, Zen-ul vine să poziţioneze astfel conştiinţa umană, încât să risipească vălul iluziei, prin aşezarea minţii intr-o anumita condiţie sau atitudine interioară. Ceea ce caracterizează această condiţie interioară este o prezenţă mentală continuă, care nu se agaţă de nimic, nu reţine nimic, nu refuză nimic şi care, în mod special se caracterizează prin punerea între paranteze a "functiei" psihice care este responsabila de emiterea aprecierilor despre fenomene şi obiecte. Este o formă de a vorbi complicat despre ceva care atunci când reuşeşte, este foarte simplu iar cuvintele sunt limitate pentru a descrie aceast stare naturală şi preexistentă a minţii.
În continuare sunt prezentate o serie de texte provenite de la un maestru al Zen-ului. Cand textele din zen vorbesc despre iluzie si specifica "nici aia, nici ailaltă, nici aşa, nici altfel", maeştrii respectivi nu pierd vremea consumând cuvinte, descriind lumea într-o maniera împotriva căreia tocmai ei lupta… Afirmaţiile sunt esenţializate.
Consemnarile dialogurilor respective surprind încercarea de a trezi atunci, pe moment, pe cineva, este prezent un mesaj viu si activ. Este de preferat ca textele să fie citite în cheia de interpretare "atitudinea ta trebuie sa fie AŞA, condiţia minţii tale trebuie sa fie AŞA". În acest fel se poate atinge condiţia minţii care se pliază pe realitate şi se contopeşte cu ea.
- Hui Hai -
"Cand ne aflam in absolut, tot ceea ce exista este absolutul. Cand ne aflam in fenomene, tot ce exista sunt fenomenele. Dar cum locul in care ne aflam este realitatea, totul este esenta locului in care ne aflam."
"Nici-un fenomen nu s-a proclamat vreodata "vid", nici unul nu a vorbit vreodata despre "forma", nici unul nu a discutat vreodata despre corect sau fals, despre iluzie sau puritate."
"Fiecare din aceste fenomene este perfect acolo unde este, iar acel loc este locul desteptarii."
"Natura proprie nu poate fi denumita; la origine, ea nu este nici lumeasca nici sfanta, nici pura nici patata, nici existenta nici inexistenta, nici buna nici rea. Impurificata, este numita fie divinitate, fie umanitate."
"Nu alergati dupa adevar, nu alergati dupa iluzie. Adevarul realizat de cei care sunt asa cum sunt nu este nici real, nici ireal."
"A gandi ca ceva exista sau nu exista e ceea ce numim gandire incorecta, iar a nu gandi in acesti termeni se numeste gandire corecta."
"…starea in care nimic nu este admis sau respins"
"Mintea trebuie sa se aseze in neramanere si acolo sa ramana."
Comentarii