Treceți la conținutul principal

Cateva consideratii asupra procesului terapeutic

By Catalin Lazar

In cadrul discutiei terapeutice se comunica atat la nivel constient cat si la nivel inconstient. Se comunica prin atitudine, prin pozitia corpului, prin expresia fetei, prin gesturi, prin tonalitatea si intensitatea vocii, prin cuvinte si prin tacerea dintre cuvinte. Se comunica la nivel explicit dar si la nivel implicit. Am putea spune ca, intr-o anumita masura si pana la un anumit punct, terapia inseamna transformarea implicitului in explicit.

Se cunoaste importanta calitatii relatiei terapeutice, stabilita intre client si terapeut, asupra eficientei procesului terapeutic. In acest context personalitatea terapeutului capata un rol important in cadrul procesului terapeutic. Literatura de specialitate indica, pe baza studiilor efectuate, ca nu exista diferente semnificative in ceea ce priveste eficienta diferitelor forme de terapie, dar exista diferente de eficienta intre terapeuti.

Exista mai multe indicii care pot ajuta pacientii in alegerea unui terapeut, un exemplu in acest sens ar fi inventarul recomandat de catre Zur Institute:

http://www.zurinstitute.com/choosing.html

Poate la un nivel mai profund fata de aceste indicii, as spune ca esentiala este atitudinea interioara reala a terapeutului fata de clientii/pacientii sai. Iar aceasta atitudine interioara tine de cat de bine se cunoaste terapeutul pe sine insusi si de masura in care acesta se afla in armonie cu sine insusi.

In cadrul procesului terapeutic este important ca terapeutul sa valideze omul din fata sa, aceasta fiind o nevoie esentiala a celui ce apeleaza la un specialist. O terapie poate contribui la corectarea unor modalitati de gandire sau comportamente eronate, dezavantajoase pentru pacient dar, in acelasi timp, este important ca pacientul sa nu fie invalidat in dimensiunea sa profunda. In masura in care in cursul terapiei se pune accentul pe probleme si atitudinea terapeutului capata adesea accente critice, cu toate bunele intentii declarate, mesajul de fond poate deveni unul de invalidare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.  Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autor...

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa...

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context. Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie.  Exemple: Atenția : poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare. Imaginația : poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică. Controlul emoțional : poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive. Autocritica : m...