By Catalin Lazar
In cadrul discutiei terapeutice se comunica atat la nivel constient cat si la nivel inconstient. Se comunica prin atitudine, prin pozitia corpului, prin expresia fetei, prin gesturi, prin tonalitatea si intensitatea vocii, prin cuvinte si prin tacerea dintre cuvinte. Se comunica la nivel explicit dar si la nivel implicit. Am putea spune ca, intr-o anumita masura si pana la un anumit punct, terapia inseamna transformarea implicitului in explicit.
Se cunoaste importanta calitatii relatiei terapeutice, stabilita intre client si terapeut, asupra eficientei procesului terapeutic. In acest context personalitatea terapeutului capata un rol important in cadrul procesului terapeutic. Literatura de specialitate indica, pe baza studiilor efectuate, ca nu exista diferente semnificative in ceea ce priveste eficienta diferitelor forme de terapie, dar exista diferente de eficienta intre terapeuti.
Exista mai multe indicii care pot ajuta pacientii in alegerea unui terapeut, un exemplu in acest sens ar fi inventarul recomandat de catre Zur Institute:
http://www.zurinstitute.com/choosing.html
Poate la un nivel mai profund fata de aceste indicii, as spune ca esentiala este atitudinea interioara reala a terapeutului fata de clientii/pacientii sai. Iar aceasta atitudine interioara tine de cat de bine se cunoaste terapeutul pe sine insusi si de masura in care acesta se afla in armonie cu sine insusi.
In cadrul procesului terapeutic este important ca terapeutul sa valideze omul din fata sa, aceasta fiind o nevoie esentiala a celui ce apeleaza la un specialist. O terapie poate contribui la corectarea unor modalitati de gandire sau comportamente eronate, dezavantajoase pentru pacient dar, in acelasi timp, este important ca pacientul sa nu fie invalidat in dimensiunea sa profunda. In masura in care in cursul terapiei se pune accentul pe probleme si atitudinea terapeutului capata adesea accente critice, cu toate bunele intentii declarate, mesajul de fond poate deveni unul de invalidare.
Comentarii