Treceți la conținutul principal

In Bad Taste: Evidence for the Oral Origins of Moral Disgust

Science 27 February 2009:
Vol. 323. no. 5918, pp. 1222 - 1226
DOI: 10.1126/science.1165565

REPORTS

In Bad Taste: Evidence for the Oral Origins of Moral Disgust

H. A. Chapman,1* D. A. Kim,1 J. M. Susskind,1 A. K. Anderson1,2*
In common parlance, moral transgressions "leave a bad taste in the mouth." This metaphor implies a link between moral disgust and more primitive forms of disgust related to toxicity and disease, yet convincing evidence for this relationship is still lacking. We tested directly the primitive oral origins of moral disgust by searching for similarity in the facial motor activity evoked by gustatory distaste (elicited by unpleasant tastes), basic disgust (elicited by photographs of contaminants), and moral disgust (elicited by unfair treatment in an economic game). We found that all three states evoked activation of the levator labii muscle region of the face, characteristic of an oralnasal rejection response. These results suggest that immorality elicits the same disgust as disease vectors and bad tastes.
1 Department of Psychology, University of Toronto, Toronto, Ontario M5S 3G3, Canada.
2 Rotman Research Institute, Baycrest Centre for Geriatric Care, Toronto, Ontario M6A 2E1, Canada.
Science 27 February 2009:
Vol. 323. no. 5918, pp. 1222 - 1226
DOI: 10.1126/science.1165565

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.  Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autor...

Imaginatia este reala. Realitatea este imaginata.

scris de Catalin Lazar,  psihoterapeut La prima vedere aceasta afirmatie pare oarecum absurda, dar in acelasi timp surprinde un adevar de o importanta deosebita in psihote rapie, fapt remarcat si de C.G. Jung atunci cand a afirmat ca prima realitate cu care ne intalnim este propria noastra minte sau de Alfred Korzybski prin celebra afirmatie "Harta nu este teritoriul".  Felul in care percepem si interpretam realitatea este influentat de propriile noastre vederi, interpretari, asteptari, experiente anterioare, uneori chiar traumatice. Anumite situatii sau afirmatii ale persoanelor cu care interactionam, pot fi, in consecinta, banale sau generatoare de emotii intense. Aceeasi situatie particulara nu are aceeasi semnificatie sau o importanta egala, de la un om la altul. Mai mult, ne asteptam ca ceilalti sa simta, sa inteleaga sau sa vada lucrurile la fel ca noi si nu este deloc neaparat sa fie asa, ceea ce conduce de multe ori la acumularea de frustrari interioa...

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context. Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie.  Exemple: Atenția : poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare. Imaginația : poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică. Controlul emoțional : poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive. Autocritica : m...