Treceți la conținutul principal

Psihoterapeutul saman


By Catalin Lazar

Exista o lume magica ce opereaza in fundalul constiintei fiecaruia dintre noi, un substrat arhaic, plin de potential, ce isi are origini in vremuri indepartate si care si-a intiparit patternurile la nivelul cel mai profund al fiintei noastre. Este o lume incarcata de mister, pe care o intalnim de fiecare data cand visam, cand rezonam in fata simbolurilor arhaice si care ne trezeste curiozitatea, de pilda, catre ocultism sau astrologie. Aceasta latura straveche a fiintei noastre aduce cu sine o experienta pe care o preluam de la generatiile anterioare, este o cale de acces catre energia vitala si are un important potential vindecator.

Aceasta realitate de ordin interior face ca atunci cand cineva se indreapta catre un terapeut, asteptarile sale sa fie foarte mari. Si asta, pentru ca, undeva, la nivelul asteptarilor inconstiente, terapeutul vine sa umple un rol pe care il jucau, odinioara, vraciul sau samanul vindecator. Nu se stie cum, nu conteaza cum, dar terapeutul va trebui sa faca ceva, va avea datoria sa indeparteze simptomul cu care se prezinta pacientul.

Cum functionam intr-o anumita masura, magic, de multe ori se intampla aceasta lucru si, doar stand de vorba, in contextul unei relatii terapeutice de calitate, pacientul se simte intr-o anumita masura mai bine, fara a-si da seama ce s-a intamplat, desi, realizeaza ca problema ramane pe undeva, inca nerezolvata.

Pentru a se obtine rezultate durabile si o schimbare de ordin profund este nevoie de implicarea in procesul terapeutic, deopotriva, a ambelor parti. In procesul propriei vindecari, pacientul are un rol important. Terapeutul nu poate ajuta foarte mult pacientul in lipsa implicarii acestuia in propria schimbare, el nu poate schimba ceva in pacient fara ca acesta sa vrea sa se schimbe. Desi terapeutul poate presupune, intelege sau poate fi avizat in privinta multor lucruri, este necesar ca pacientul sa isi verbalizeze problemele, sa caute sa vrea sa se inteleaga si sa isi urmareasca evolutia. Faptul ca terapeutul poate intelege realitatea pacientului nu este suficient si este mult mai putin relevant decat atunci cand si pacientul ajunge sa isi dea seama si sa vorbeasca despre realitatea sa sau sa descopere solutii care i se potrivesc.

Uneori cunoastem persoane care s-au aflat multi ani intr-un proces terapeutic si nu par sa se fi schimbat esential sau se plang ca nu au rezolvat simptomul pentru care au apelat la terapie. Terapia lucreaza prin cuvinte, in pauzele dintre cuvinte si, de asemenea, in pauzele dintre sedinte. Terapia lucreaza prin transformarea implicitului in explicit, in momentele in care pacientul isi intelege realitatea, isi da seama de ea si incepe sa o priveasca dintr-o perspectiva alternativa mai viabila. Pentru ca psihicul tinde catre mentinerea coerentei interioare, atunci cand pacientul reuseste sa aiba o perspectiva noua si mai viabila asupra sa si a lumii, sau referitor la o problema punctuala din viata sa, vechea realitate in care se confrunta cu problema, isi pierde rostul de a mai exista. Este una din caile prin care magia psihoterapiei functioneaza.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.  Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autor...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie nu pentru că sunt fragili, ci pentru că sunt lucizi. Pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase. A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune. În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Atunci când această atitudine autoprotectivă se bazează în principal pe autocontrol și efort susținut, ea poate deveni costisitoare intern: induce o stare de tensiune și oboseală sau senzația că liniștea ...

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context. Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie.  Exemple: Atenția : poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare. Imaginația : poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică. Controlul emoțional : poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive. Autocritica : m...