Treceți la conținutul principal

Psihoterapie


By Catalin Lazar


"Eu sunt cel ce creez experienta ce credeam ca mi se întampla mie, eu sunt cel ce o pot transforma."


Cand apelez la psihoterapie?
Ori de cate ori ma confrunt cu imposibilitatea de a depasi limite, obiceiuri, probleme, dificultati care rezista in pofida oricarui efort de vointa.
Pornind de la principiul coerentei psihice, in virtutea caruia un simptom este mai important sa existe decat sa nu existe, subintelegem ca remiterea durabila a simptomelor are loc atunci cand a fost integrat constient adevarul emotional din perspectiva caruia simptomul respectiv era necesar.
Interventia psihoterapeutica are un spectru larg de probleme in care se poate actiona cu success, precum:
- tulburari depresive, obsesivitate, anxietate, atacuri de panica
- tulburari alimentare de tip bulimie sau anorexie
- dependente, adictii fata de substante, alcool, jocuri de noroc, computer etc.
- tulburari de somatizare, cu aplicatii in domeniul hipertensiunii arteriale, alergiilor, afectiunilor pielii, colonului iritabil, astmului, ulcerului, maladiilor autoimune, fara ca in vreunul din cazuri sa se excluda interventia medicului de specialitate
- tulburari aparute in sfera sexualitatii precum impotenta, frigiditate, nimfomanie etc.
- tulburari ale identitatii de gen precum homosexualitatea
- dificultati din sfera comunicarii: in cadrul relatiilor de cuplu, in cadrul relatiilor de munca, incapacitatea de a intra in relatii sau de a mentine relatia cu partenerul de viata, probleme de adaptare scolara.
In toate situatiile in care este necesara interventia medicala de specialitate, psihoterapia actioneaza sinergic si nu exclude tratamentul recomandat de medic sau efectuarea investigatiilor medicale necesare.
Cui se adreseaza interventia psihoterapeutica?
Exprimat in termeni plastici, psihoterapia nu presupune, cel mai adesea, o plimbare pe malul marii, intr-o zi insorita ci, mai degraba, o scufundare in adancuri sau o parcurgere si iesire din labirintul personal. Este o calatorie interioara, o explorare insotita la capatul careia devenim mult imbogatiti si castigam autonomie fata de limitele, temerile si blocajele anterioare.
De aceea, se obtin rezultate mai bune in cazul persoanelor care manifesta disponibilitate in a participa activ la propria schimbare, care sunt capabile sa-si defineasca obiective clare si realiste si care sunt deschise catre introspectie si determinate sa obtina o schimbare durabila. In general, terapeutul intervine pe baza informatiei oferita de catre client, de aceea, masura in care clientul este disponibil in a accesa in cadrul terapiei zonele problematicii intime personale, are un rol important. De asemenea, este important si timpul scurs intre sedinte, cand clientul are posibilitatea de a-si urmari dinamica interioara, trebuie sa isi noteze visele sau, uneori, sa indeplineasca anumite teme stabilite in sedintele teraeutice.
In cadrul terapiei, rezultatele favorabile se obtin adesea, in urma confruntarii si integrarii aspectelor, la prima vedere, mai putin acceptabile ale propriei personalitati, de aceea, disponibilitatea de a lucra cu vulnerabiliatile personale si disponibilitatea de a se intalni cu propria realitate, sunt necesare.
Cadrul in care se desfasoara terapia:
- cel mai adesea, sedintele sunt saptamanle, acest aspect hotarandu-se de comun acord si in functie de situatie
- durata sedintelor este de 50 de minute si au un pret stabilit initial. In situatii ce presupun limitari contextuale (somaj, venituri mici etc.), pretul sedintelor poate fi discutat, in functie de limitele temporare ale clientului
- absentele sunt anuntate cu cel putin o zi inainte, atunci cand exista factori obiectivi care intervin. In caz contrar, se plateste pretul unei sedinte terapeutice
- concediile, perioadele de vacanta sunt anuntate reciproc, cu minim o sapatamana in avans
- Informatiile prezentate de catre client sunt confidentiale. Orice informatie prezentata de catre client, uneori apparent nesemnificativa, poate fi esentiala pentru procesul therapeutic, de aceea orice asociatie de idei este binevenita!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atacurile de panică și iluzia soluției rapide

  scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Atacurile de panică sunt printre cele mai intense și tulburătoare forme de anxietate. Ele pot apărea brusc, fără un motiv aparent, și dau impresia că ceva grav urmează să se întâmple — o pierdere a controlului, o prăbușire fizică sau chiar moartea iminentă. În fața acestor trăiri copleșitoare, este firesc ca prima reacție să fie aceea de a căuta o soluție rapidă, o modalitate de a scăpa cât mai repede de suferință. Formulări precum „Ce să iau ca să scap de atacurile de panică?” sau „Cum să scap de atacurile de panică?” exprimă așteptări firești, dar adesea nerealiste.  Pe de o parte, ele reflectă dorința de a se elibera ca prin minune de o suferință în a cărei declanșare și menținere persoana are, de multe ori, un rol activ într-un mod care probabil îi scapă din vedere. Pe de altă parte, depășirea reală a atacurilor de panică presupune descoperirea și înțelegerea proceselor de gândire implicate în apariția lor, în vederea unei mai bune autor...

Grey rock-ul. De la strategie defensivă la forță psihologică autentică

Scris de Psih. Dr. Cătălin Lazăr Mulți oameni ajung în psihoterapie nu pentru că sunt fragili, ci pentru că sunt lucizi. Pentru că observă tipare, își dau seama când ceva nu mai funcționează și aleg să nu rămână blocați în strategii dezavantajoase. A apela la psihoterapie este, adesea, un act de claritate și discernământ, nu de slăbiciune. În ultimii ani, interacțiunile cu persoane „toxice” au devenit o temă frecventă de discuție. În contextul relațiilor dificile - gaslighting, culpabilizare, devalorizare - cei afectați simt nevoia să se protejeze: adoptă o atitudine reținută, reduc expunerea emoțională și iau distanță față de stresor. Este o alegere inteligentă și, adesea, necesară, care reflectă capacitatea de a recunoaște dinamici distructive și de a refuza implicarea în ele. Atunci când această atitudine autoprotectivă se bazează în principal pe autocontrol și efort susținut, ea poate deveni costisitoare intern: induce o stare de tensiune și oboseală sau senzația că liniștea ...

De ce vorbim despre autoreglare în psihoterapie?

scris de Psih. Dr. Catalin Lazar Conceptul de autoreglare (self-regulation) este esențial în psihologie. Autoreglarea este un pilon central care ne menține echilibrul emoțional și comportamental. Se referă la ansamblul de procese prin care o persoană își monitorizează, controlează și ajustează gândurile, emoțiile și comportamentele pentru a atinge obiective, pentru a menține echilibrul intern și pentru a se adapta la context. Totuși, componenta psihologică joacă un rol decisiv atât în autoreglare, cât și în autodereglare: mecanismele care ar trebui să mențină coerența pot, printr-o simplă inversare de vector, să genereze cu aceeași eficiență dezechilibru și psihopatologie.  Exemple: Atenția : poate focaliza pe soluții → autoreglare; sau pe amenințări → anxietate, ruminare. Imaginația : poate genera scenarii utile → planificare; sau scenarii catastrofice → panică. Controlul emoțional : poate regla → adaptare; sau poate suprima excesiv → reacții explozive. Autocritica : m...