scris de Catalin Lazar, psihoterapeut
Fii tu insuti este un indemn unanim agreat pe care l-am vazut vehiculat adesea in ofertele de pozitivare. La prima vedere pare implicit valabil dar este complet inutilizabil ca atare si nu valoreaza mai mult decat o bataie incurajatoare pe spate, aplicata unui om caruia ii merge rau si ii spui: fii mai optimist!
In general oamenii iubesc ideea de a fi ei insisi pentru ca
apeleaza la un intreg potential de succes pe care il poarta fiecare cu sine si care
se afla in opozitie cu inhibitiile si temerile care ii blocheaza sa se
mainfeste in deplina libertate.
Cum sa fii tu insuti daca nu te vei fi cunoscut? Paradoxul
este ca cei care isi doresc sa devina ei insisi, sunt nemultumiti de cum sunt
ei in prezent. Prin urmare, pentru a
deveni tu insuti, trebuie sa schimbi ceva in felul in care esti acum.
Ei bine, schimbarea este posibila dar nu o poti face daca nu
schimbi ceva in ceea ce ai facut pana acum. Daca realizezi ca ti-ai propus de
multe ori sa ai succes intr-o anumita privinta si ai incercat de multe ori fara
rezultate, e bine sa admiti realist lucrul acesta si sa incerci altceva. Este
greu, poate imposibil, sa obtii alte rezultate procedand in continuare la fel ca
pana acum.
Sa intri intr-un proces de dezvoltare personala cu o
persoana pregatita sa asiste profesional in aceasta directie, poate fi mai
eficient decat sa ramai in expectativa sau sa urmaresti speach-uri motivationale.
O astfel de persoana iti va oferi o oglinda activa, un plus real de obiectivite
si feed back-ul necesar ca sa te cunosti si sa poti sa te schimbi. Iti vei
vedea si intelege problemele, limitarile dintr-o perspectiva la care nu te-ai gandit
pana acum si vei gasi solutii eficiente la dificultatile cu care te confrunti.
Pe langa ideea de „a fi tu insuti”, am intalnit adesea afirmatia ca “ceilalti trebuie sa
ma accepte asa cum sunt!” Pe bune? Cineva care s-ar exprima mai pitoresc, ar
exclama, nu zau sau WTF (daca vrea sa para mai cool)! Gandeste-te putin ce vrei
sa accepte ceilalti de la tine dupa cum nici tu nu accepti (in mod normal)
orice de la ceilalti...
Pretentia ca ceilalti sa te accepte asa cum esti, are o
anumita componenta de infantilitate in ea. Daca ma iubesc, daca tin la mine,
trabuie sa ma accepte oricum. Si de aici incepe un intreg joc narcisic legat de
propria valoare si cum este ea apreciata, recunoscuta de ceilalti.
Aceasta mergea, poate, in relatia cu mama, cu parintii, dar
nu merge nici in cuplu, nici in societate si mai ales la varsta adulta. Chiar
daca foarte multa lume face asta, pentru ca foarte adesea proiecteaza (adica
atribuie de o maniera inconstienta) aspecte, asteptari legate de figurile parentale,
asupra persoanelor din jur. Atunci cand cunosc aceste persoane si ele inseamna
ceva pentru ei, se asteapta ca acestea sa reactioneze conform schemelor
proprii, dobandite in copilarie, uneori chiar le imping sa...
Cum vrei sa te accepte ceilalti? Daca esti un gen care are multe probleme si ai obiceiul
sa te agati de ceilalti, sa te plangi, sa cauti permanent intelegere si suport
afectiv sau material, s-ar putea sa constati ca ceilalti te vor ajuta pentru o
vreme, dar la un moment dat o sa li se acreasca si te vor evita. Daca te
izolezi si nu iti cultivi sau intretii relatiile, eviti interactiunile, s-ar
putea sa ramai in izolare, poate asteptand...
Daca in interactiunile tale, manifesti sarcasm, agresivitate,
neseriozitati si inconsecvente, pretentii absurde, vreai sa dispui de ceilalti
sau te folosesti de ei, cum poti sa pretinzi sau sa speri ca ceilalti sa te
accepte asa cum esti? Cat de realist si de eficient este sa ai asemenea
asteptari?
Si atunci, ce inseamna sa fii cu adevarat tu insuti, pentru
ca ai parte de interactiuni si situatii de viata multiple, cu succese si
insuccese, in care reactionezi mai bine sau mai putin bine, esti sau nu esti
apreciat... Cand esti tu insuti? Cum esti tu insuti atunci cand esti tu insuti?
Cum vrei sa devii tu insuti?
Comentarii
Începutul este cel mai greu de făcut, dacă admitem că avem de ameliorat ceva din dispozitivul propriilor reprezentări, valori și decizii.
Cei mai mulți oameni refuză ideea de dezvoltare personală, considerând că este o ”frecție la piciorul de lemn”, aceștia fiind extaziați narcisic la imaginea propriei statui la care și-au propus să lustruiască tot restul zilelor lor, perfecțiune pe care ei o ilustrează neputându-i-se scădea sau adăuga vreo iotă!
Restul, rămân eligibili pentru a demara un demers de dezvoltare personală personală cu excepția fataliștilor și defetiștilor care nu pot investi cu încredere tentativa de restructurare a ficțiunii legate de propria lor persoană privată. Dintre puținii rămași în urna privilegiaților dispuși și motivați de o proprie ameliorare, vom găsi persoane mai flexibile cu propria lor rigiditate, mai încrezătoare în avantajele decentrătii auto-referențiale, persoane cu umor, ori că-l produc, ori că-l gustă sau și-și. Și cum drumul dezvoltării personale se încheagă imprevizibil, sub pașii călătorului pornit la o asemenea aventură a cunoașterii de sine, să începem...